Tehnica standard AO: Fixare cu placă de sprijin pentru fracturile maleolei mediale

1. Principiu

Pe măsură ce filetul șurubului se angajează în corpul principal al tibiei, capul șurubului comprimă fragmentul medial de fractură împotriva tibiei.

Partea netedă a șurubului nu obține o fixare în os.

Lungimea tijei șurubului trebuie aleasă astfel încât filetul să traverseze complet linia de fractură.

Placa de sprijin are rolul de a neutraliza forțele de forfecare verticale.

2. Pregătirea pacientului și abordarea chirurgicală

Pacientul poate fi poziționat în următoarele moduri:
* Poziție decubit dorsal
* Poziție decubit dorsal cu membrul inferior opus flexat („poziția în opt”)

Se utilizează în mod obișnuit o abordare medială pentru această intervenție.

3. Reducerea

Debridarea zonei fracturii
Articulația trebuie vizualizată și inspectată. Se îndepărtează orice fragmente osoase sau de cartilaj provenite din maleolul medial sau din talus, precum și orice fragmente implicate ale suprafeței articulare de la marginile fracturii.

Dacă există o impacționare a suprafeței articulare, aceasta trebuie ridicată cu grijă și redusă înainte de reducerea fragmentului maleolului medial.

Reducere anatomică
Se efectuează reducerea anatomică a fracturii folosind forcepsuri de reducere cu vârf, având grijă să se protejeze țesuturile moi.

În funcție de morfologia fracturii și de dimensiunea fragmentelor, poate fi necesară utilizarea unui forceps de reducere mare aplicat printr-o mică incizie laterală separată.

Evitați desprinderea excesivă a periostului.

Dacă există un fragment fracturat angular și impicat al maleolului medial, acesta poate fi retractat medial („deschiderea cărții”) pentru a deschide ușor linia verticală a fracturii.

Fragmentul „angular” afectat poate fi adesea identificat prin cartilajul articular, care poate deveni vizibil după irigație, dacă este necesar.

Ridicați cu grijă fragmentul impactat înapoi în poziția sa anatomică, folosind un elevator mic.

Apoi, reduceți maleola medială, „închizând cartea.”

Fixare temporară

Introduceți două fire K de 1,6 mm perpendicular pe linia fracturii, la aproximativ 1 cm proximal de nivelul liniei articulare tibio-talare.

Conform planificării preoperatorii, firele K trebuie plasate anterior și posterior pentru a evita obstructarea poziției planificate a plăcii.

Confirmați reducerea folosind intensificatorul de imagine (braț C).

4. Fixare

Plasarea plăcii

Conturați o placă tubulară de o treime, cu patru găuri, și plasați-o manual astfel încât două găuri pentru șuruburi să fie proximale și două distale față de linia fracturii.

Planul este de a plasa prima șurub proximal în apropierea fracturii.

Acest șurub trebuie să fie situat în tibie, la aproximativ 3 mm proximal față de vârful fracturii.

Introducerea șurubului proximal

Folosind o broșă de 2,5 mm cu manșon de protecție, perforați ambele corticii, având grijă să nu pătrundeți excesiv pe partea opusă.

După măsurarea adâncimii, filetați ambele corticii folosind un tarod de 3,5 mm.

Așezați ușor placa (neconturată) și introduceți primul șurub cortical de 3,5 mm.

Pe măsură ce acest șurub este strâns, placa va acționa ca un contrafort împotriva fragmentului distal.

Introduceți al doilea șurub cortical proximal de 3,5 mm folosind aceeași tehnică.

Introducerea șurubului lag distal

Folosind un manșon de foraj, perforați un orificiu de 2,5 mm cât mai perpendicular posibil pe linia fracturii, fără a pătrunde în cortexul opus (lateral).

Asigurați-vă în mod absolut că articulația gleznei nu este străpunsă.

După măsurarea adâncimii, tapați doar cortexul medial folosind un târnăcop pentru os spongios de 4,0 mm.

Introduceți un șurub spongios de 4,0 mm. Este esențial ca filetele acestui șurub să traverseze în întregime linia fracturii.

Introduceți al doilea șurub distal de compresie folosind aceeași tehnică.

5. Management postoperatoriu pentru fracturile gleznei infra- și trans-sindesmozice

Aplicați o bandajare compresivă bine amortizată cu o șină sau o placă posterioară și ridicați membrul timp de aproximativ 24 de ore pentru a minimiza umflarea și durerea.

Pentru fracturile gleznei reduse anatomic și fixate stabil, mobilizarea activă precoce și sprijinul parțial ușor cu greutatea corporală pot începe în prima zi postoperatorie.

Sprijinul cu greutatea corporală trebuie amânat la pacienții cu osteoporoză.

Efectuați radiografii de control la 1 săptămână, apoi lunar, până la confirmarea completă a consolidării.

Creșteți treptat sprijinul cu greutatea corporală în funcție de toleranță.