Atenție: Acestea sunt capcanele în chirurgia fixării interne pentru fracturile proximale ale humerusului

I. Reducerea deschisă și fixarea internă (ORIF) pentru fracturile humerale proximale

1. Fracturi nediagnosticate ale tuberozității mari și ale tuberozității mici

Fracturile tuberozității mari (GT) sunt adesea deplasate posterosuperior și pot părea minim deplasate pe radiografiile AP. Fracturile impactate ale tuberozității mici (LT) apar frecvent în asociere cu luxațiile posterioare ale umărului. Se recomandă efectuarea radiografiilor axilare și în proiecție Y scapulară (transscapulară), precum și evaluarea prin tomografie computerizată (CT) pentru o apreciere corectă a acestor fracturi.

2. Neglijarea vârstei fiziologice

Luați în considerare vârsta fiziologică a pacientului (nivelul de activitate și cerințele funcționale) la luarea deciziilor chirurgicale. Un pacient în vârstă, dar sănătos și foarte activ, poate beneficia mai mult de intervenția chirurgicală decât un pacient mai tânăr, dar nesănătos și inactiv.

3. Leziunea nervului axilar

Nervul axilar este expus riscului de leziune atât în timpul abordului deltopectoral, cât și al abordului prin divizarea mușchiului deltoid. Identificați și protejați acest nerv în timpul disecției, plasării retractorilor și aplicării plăcii, pentru a evita orice leziune.

4. Impingement subacromial

La fixarea fracturilor GT cu șuruburi, mențineți implanturile la nivelul inferior al tuberozității pentru a evita impingementul subacromial în timpul mișcării umărului.

5. Poziționare înaltă a plăcii

Eroarea cea mai frecventă în fixarea cu placă constă în poziționarea plăcii prea sus pe humerusul proximal. Aceasta poate provoca impingement subacromial. Asigurați-vă că placa este poziționată suficient de jos pentru a evita această complicație.

(Referință chirurgicală AO)

6. Perforarea suprafeței articulare

Nu perforați suprafața articulară a capului humeral. Aceasta crește riscul ca șuruburile să pătrundă în interiorul articulației și poate duce la colaps în varus și artrită.

7. Fixare inadecvată a tuberozităților

Fixarea slabă a tuberozităților poate duce la consolidare vicioasă, pseudartroză și pierderea funcției umărului. Utilizați o combinație de șuruburi, fire de sutură și/sau construcții de tip tension-band pentru a obține o fixare sigură, acordând atenție calității osului.

II. Nailarea intramedulară (IMN) pentru fracturile humerale proximale

1. Ruperea corticală în timpul pregătirii canalului

Încălcarea cortexului în timpul pregătirii canalului poate duce la leziuni neurovasculare sau la plasarea/migrarea incorectă a tijei. Utilizați o tehnică blândă și urmăriți curbura naturală a humerusului cu ajutorul burghielor și al frezelor.

2. Introducere inadecvată distală a tijei

Asigurați-vă că tija este introdusă suficient de adânc în fragmentul distal/canalul medular (cel puțin 5 cm dincolo de fractură) pentru a oferi o stabilitate adecvată. Nerespectarea acestei condiții poate compromite fixarea și poate duce la nesolidare.

3. Proeminență proximală a tijei

Evitați proeminența proximală a tijei, deoarece aceasta poate provoca iritarea coafei rotatorului și impingement subacromial. Asigurați-vă că tija este corect îngropată.

4. Frezare nealiniate/eronată

Frezarea trebuie efectuată cu fractura redusă anatomic și aliniată. Orice malaliniere varus sau translațională în timpul frezării va genera o deformitate similară la introducerea tijei.

5. Pătrundere în cortexul distal

Evitați pătrunderea cortexului humeral distal cu tija, în special în osul osteoporotic. Aceasta poate provoca o fractură humerală distală iatrogenă sau durere. Alegeți tija mai scurtă dacă există îndoială între două lungimi de tije.

6. Pătrunderea șurubului

Evitați pătrunderea șuruburilor de blocare prin osul subcondral/suprafața articulară în interiorul articulației. Aceasta poate duce la colapsul capului humeral și la protruzia șurubului în interiorul articulației.

7. Fixare inadecvată a șuruburilor proximale

Utilizați fixarea cu număr maxim (trei până la patru) de șuruburi, nu fixarea cu număr minim de șuruburi în humerusul proximal, pentru a asigura o stabilitate superioară, în special în osul osteoporotic.